Inflamația: cauze, simptome și remedii

Oricât ar părea de surprinzător, inflamația este de fapt un mare aliat al sănătății. Cu ajutorul ei, organismul se apără de anumite afecțiuni și inițiază procesul de vindecare. Însă ce-i prea mult strică. Când răspunsul inflamator devine exagerat, putem ajunge să ne confruntăm cu diverse probleme de sănătate și chiar cu boli grave, precum diabetul, cancerul, artrita sau Alzheimerul. Cum ne dăm însă seama că lucrurile au luat-o pe un făgaș greșit? Și ce putem face pentru a remedia situația cât mai rapid?

Inflamația este un mecanism complex și vital de apărare a organismului, prin care acesta încearcă să elimine agenți patogeni (bacterii, virusuri, paraziți), să combată efectele ale anumitor factori nocivi (toxine, radiații etc.) și să repare țesuturile lezate (din cauza unor tăieturi, infecții, arsuri, traume etc). Printre posibilele cauze ale inflamației se numără cele fizice (lovituri, tăieturi, arsuri, degerături, expunerea la radiații etc.), biologice (infecții provocate de agenți patogeni, stres, reacții imune cauzate de o anumită hipersensibilitate), chimice (expunerea la diferite toxine) și chiar și psihologice (chiar și o stare intensă de agitație poate de pildă provoca un răspuns inflamator al organismului).

Mecanismul este, în linii mari, următorul: când organismul se confruntă de pildă cu o infecție sau cu o leziune, fluxul de sânge în zona afectată crește, iar sistemul imunitar se folosește de anumite substanțe chimice pentru a expedia acolo armate întregi de celule, a căror misiune este să elimine agenții patogeni și/sau să vindece țesutul. În urma acestui proces deosebit de complex, pot să apară cele cinci semne caracteristice ale inflamației. Primele patru dintre acestea au fost descrise de enciclopedistul roman Aulus Cornelius Celsus (cca 25 î.H. – 50 d.H.), iar al cincilea a fost adăugat probabil de Galen (129 – 216 d.H), care a fost ultimul mare medic al Antichității. Cele cinci semne caracteristice ale inflamației sunt:

• Durerea (dolor)
• Căldura (calor)
• Roșeața (rubor)
• Tumefierea (tumor)
• Afectarea funcțională a țesutului (functio laesa)

Nu întotdeauna când ne confruntăm cu o inflamație detectăm însă toate aceste semne clinice cardinale. O inflamație a mucoasei gastrice poate de pildă să provoace mai ales durere, eventual însoțită de greață, fără ca pacientul să observe și alte simptome.

În absența răspunsului inflamator sau în cazul în care acesta nu are anvergura necesară, țesutul afectat riscă să fie iremediabil distrus (de exemplu din cauza acțiunii unor bacterii), iar asta poate pune în cele din urmă în pericol organismul în ansamblul său și, implicit, însăși viața pacientului. Dar nici extrema cealaltă nu este de dorit, pentru că dacă răspunsul inflamator este exagerat, riscăm să ne confruntăm cu alte probleme neplăcute, care pot lua forme dintre cele mai variate și care ne pot pune la rândul lor viața în pericol.

 
Inflamația acută și inflamația cronică

Inflamația poate fi cronică sau acută. Inflamația acută este intensă, dar de scurtă durată, menținându-se doar atâta timp cât este necesar pentru ca organismul să combată de pildă o infecție sau să vindece o leziune. Ea durează de regulă doar câteva ore sau câteva zile.

Inflamația cronică persistă în schimb mult mai mult timp și menține organismul într-o stare de alertă constantă, ceea ce poate avea un impact negativ asupra anumitor țesuturi și organe, dar și asupra stării generale de sănătate.

Simptomele inflamației cronice pot fi dintre cele mai diverse. Între ele se pot de pildă număra:

• Oboseala
• Amețelile
• Febra persistentă
• Slăbiciunea musculară
• Durerile abdominale, toracice, de spate sau articulare,
• Diareea
• Greața
• Erupțiile cutanate
• Ochii uscați
• Tulburările de memorie.

În ce situații poate să apară inflamația cronică
Posibilele cauze ale inflamației cronice sunt la rândul lor extrem de variate. Între ele se pot de exemplu număra inflamațiile acute care nu au fost tratate cum se cuvine, expunerea constantă la toxine (precum substanțele chimice industriale sau toxinele prezente în mâncare sau în aer) ori bolile autoimune, care apar când sistemul imunitar devine prea reactiv și ajunge să atace inclusiv țesuturile sănătoase organismului.
Riscul instalării inflamației cronice acute poate de asemenea să crească din cauza unui stil de viață nesănătos. Printre factorii favorizanți se pot de pildă număra fumatul, consumul excesiv de alcool, alimentația incorectă, obezitatea, stresul cronic, sedentarismul sau, dimpotrivă, desfășurarea cu o frecvență prea mare a unor exerciții fizice de o intensitate exagerat de crescută.

 
Inflamația cronică poate declanșa unele boli deosebit de grave
După cum am văzut, inflamația cronică poate fi declanșată de anumite boli, dar, pe de altă parte, ea poate totodată să fie la rândul ei răspunzătoare de apariția și/sau întreținerea unor afecțiuni dintre cele mai grave. Printre exemple putem aminti diabetul zaharat de tip 2, astmul, artrita reumatoidă, cancerul și boala Alzheimer sau Parkinson. Inflamația cronică poate de asemenea favoriza ateroscleroza, care poate contribui la rândul ei la producerea atacului vascular cerebral ori a infarctului miocardic.
Ce analize ne spun dacă avem o inflamație în corp
Din păcate, testele recomandate de obicei de specialiști atunci când există o suspiciune de sindrom inflamator nu detectează și cauza inflamației, ci indică doar prezența unui proces inflamator acut sau cronic. Între acestea se numără de pildă analiza CRP (C reactive protein), care măsoară valorile unei proteine sintetizată hepatic, care cresc foarte rapid și spectaculos la începutul procesului inflamator, și scad foarte repede când acesta încetează. Medicii mai pot recomanda între altele efectuarea unei hemoleucograme complete, VSH (viteza de sedimentare a hematiilor), care evaluează cât de rapid se sedimentează globulele roșii din sânge, ori
fibrinogenul, o proteină sintetizată de ficat, al cărei nivel crește la aproximativ 24-48 de ore de la apariția procesului inflamator.

Cum se tratează inflamația cronică
Tratamentul inflamației cronice este stabilit în mod individual de medic, în funcție de cauza și de severitatea bolii care a generat-o și de istoricul medical al pacientului. La tratamentul medicamentos se apelează relativ rar. El constă în general din antiinflamatoarele non-steroidiene, care nu tratează însă cauza, ci se adresează doar simptomelor și care nu sunt recomandate pe termen lung din cauza efectelor lor adverse, și din corticosteroizi, medicamente utilizate mai ales pentru substituție hormonală și în cazuri de inflamație locală și sistemică.
Ideal este totuși ca inflamația cronică să fie combătută fără ajutorul medicamentelor. Printre metode se numără înlăturarea tuturor factorilor care pot avea un pronunțat efect inflamator, dintre care mulți țin pur și simplu de stilul de viață. Cine dorește așadar să reducă în mod natural nivelul inflamației din organism poate începe de pildă prin a se lăsa de fumat, a renunța la consumul de alcool, a face zilnic mișcare (fără a depune însă un efort exagerat) ori a gestiona în mod eficient stresul. Adevărate minuni pot face și unele schimbări în alimentație. De exemplu, atunci când ne confruntăm cu inflamația cronică, este recomandabil să evităm unele alimente, precum:

• Zahărul, care poate determina creșterea nivelurilor de citokine proinflamatorii.
• Produsele ultraprocesate, care abundă în aditivi, grăsimi hidrogenate, conservanți și alte asemenea substanțe care sunt pe bună dreptate recunoscute de sistemul imunitar drept agresori, astfel încât determină un răspuns inflamator al organismului.
• Produsele de orgine animală, precum carnea roșie și produsele lactate bogate în grăsimi saturate, care conțin acid sialic, acid N-glicolilneuraminic, N-oxid trimetilamină și alte substanțe care provoacă inflamație în organism.
• Prăjelile, care contribuie la creșterea stresului oxidativ și a nivelului inflamației.
• Glutenul, care este un alergen puternic, care-i poate provoca organismului un răspuns imunitar inflamator.
• Făina albă, care crește rapid nivelul de insulină, ceea ce declanșează un răspuns inflamator.

Cine dorește să urmeze o dietă antiinflamatoare este în schimb sfătuit să mănânce mai ales legume, leguminoase, fructe, nuci și semințe crude, ierburi aromatice, condimente și alte alimente vegetale bogate în polifenoli și alte tipuri de antioxidanți, vitamine, minerale și fibre și grăsimi bune, precum omega 3. Recomandată sunt și proteinele slabe, precum cele din carnea de pește, de pui și de curcan.

Printre alimentele cele mai renumite pentru efectele lor antiinflamatoare se numără:

• Legumele crucifere, precum broccoli, conopida și diferitele tipuri de varză, sunt bogate în antioxidanți care pot ajuta la combaterea inflamației.
• Usturoiul conține compusi sulfurați care pot să combată inflamația și, implicit, durerile provocate de aceasta.
• Ceapa este bogată în sulf, quercitină și alte substanțe cu puternice efecte antiinflamatoare.
• Avocado e bogat în acizi grași Omega 3, fitosteroli și carotenoizi, care protejează organismul de inflamații.
• Fructele de pădure, precum coacăzele, zmeura, afinele și murele sunt foarte bogate în antocianine, niște antioxidanți care ajută la reducerea inflamației cronice.
• Ceaiul verde conține mai multe substanțe cu efect antiinflamator, precum galatul de epigalocatechină, care reduce nivelul citokinelor proinflamatorii din organism.
• Dovleacul plăcintar abundă în carotenoizi, care neutralizează radicalii liberi, și în betacaroten, care poate contribui la combaterea bolilor inflamatorii ale pielii și plămânilor. Bogate în betacaroten sunt și alte legume portocalii, precum cartofii dulci și morcovii.
• Ananasul conține enzima bromelaină, care poate combate inflamația la nivel digestiv și la nivelul sistemului musculo-scheletal.
• Fructele oleaginoase, precum nucile, migdalele, caju, fisticul și alunele de pădure, conțin grăsimi sănătoase, proteine, fibre, și vitamine care reduc stresul oxidativ și combat inflamația.
• Ardeii conțin din belșug vitamina C, quercetină și alți antoxidanți care pot ajuta în mod substanțial la reducerea inflamație. În plus, ei sunt bogați în acid sinaptic și acid ferulic, care oferă la rândul lor protecție antiinflamatoare.
• Ciupercile conțin fenoli și alți antioxidanți cu efect antiinflamator.
• Strugurii sunt surse excelente de antocianine și resveratrol, două tipuri de antioxidanți cu puternice efecte antiinflamatoare.
• Sfecla roșie este plină de antioxidanți prețioși, între care se numără și betalainele, care combat inflamația și ajută la repararea daunelor celulare cauzate de ea.
• Un mare număr de plante folosite în special pentru prepararea ceaiului sau ca mirodenii, precum ghimbirul, piperul negru, rozmarinul, cimbrișorul, scorțișoara, isopul și gheara diavolului pot la rândul lor să combată inflamația din corp. Deosebit de eficient este turmericul, care conține curcumină, o substanță cu efecte antiinflamatoare atât de puternice, încât este uneori folosită de exemplu inclusiv în tratamentul pe termen lung pentru persoanele care suferă de osteoartrită.

Suplimente pentru combaterea inflamației
Pe piață există și numeroase tipuri de suplimente alimentare recomandate pentru combaterea inflamației. Unele sunt de pildă pe bază de omega 3, acizi grași care se găsesc de asemenea în alimente precum peștele, nucile, avocado și semințele. Altele sunt pe bază de curcumină, substanța activă din turmeric cu spectaculoase efecte antiinflamatoare. Extractul de gheara mâței este la rândul său renumite pentru puternicele sale efecte antioxidante și antiinflamatoare. Efecte antioxidante spectaculoase poate avea și vitamina C, care reduce nivelul proteinei C-reactive și elimina radicalii liberi responsabili pentru declanșarea inflamației.

 

O altă opțiune eficientă poate fi suplimentarea cu N-acetil-L-cisteina (NAC), un compus derivat din aminoacidul cisteină, indispensabil producerii unuia dintre cei mai puternici antioxidanți, care este numit glutation. Suplimentarea cu NAC poate veni în combinație cu alte tipuri de antioxidanți, pentru a potența astfel efectul antiinflamator.

 

Celor care suferă de artrită le pot fi de ajutor suplimentele pe bază de metilsulfonilmetan (MSM), o sursă esenţială de sulf, care se găseşte în mod natural în fructe, legume şi cereale și care ajută la reducerea inflamației și a durerii asociate acesteia.

Suplimentele pe bază de probiotice și prebiotice pot ajuta și ele la prevenirea și combaterea unor procese inflamatorii, cum sunt de pildă cele de la nivelul tractului gastrointestinal.