Sindromul de intestin permeabil - ce e bine să știm despre acest dușman invizibil

Știința confirmă într-o tot mai mare măsură ceva ce grecii au intuit încă de acum mii de ani: și anume că multe dintre problemele noastre de sănătate ni se trag de fapt din intestin. Dacă acesta nu funcționează bine, ne putem confrunta de exemplu cu dureri articulare, obezitate, boli autoimune, alergii, balonare sau depresie. Cu alte cuvinte, fiecare dintre aceste manifestări poate fi de fapt un simplu simptom, de care putem scăpa înlăturând cauza apariției sale. Iar cauza se întâmplă adesea să fie așa-numitul sindrom al intestinului permeabil.

 

O problemă mai răspândită ca niciodată

Un articol de pe pagina de internet a Universității Harvard amintește că medicii credeau odinioară că anumite afecțiuni și-ar putea avea originea în dezechilibre la nivelul stomacului. Ei numeau acest fenomen „hypochondriasis” - termenul „hypochondrium” referindu-se în greaca veche la partea superioară a abdomenului, adică la regiunea dintre stern și buric. Ulterior, comunitatea medicală n-a mai luat în serios asemenea concepții, iar sensul cuvântului s-a schimbat, astfel încât noi folosim azi denumirea de „ipohondru” pentru a descrie complet altceva, respectiv unele persoane extrem de preocupate și de anxioase în privința sănătății lor. Abia de curând oamenii de știință au început să se întrebe din nou dacă nu cumva există totuși un adevăr în străvechiul concept al bolilor care își au originea în intestin. Și, pe măsură ce studiile avansează, ei par să le dea tot mai multă dreptate vechilor greci și teoriei lor potrivit căreia unele boli, inclusiv dintre cele cronice, ar putea fi asociate cu un sistem gastrointestinal disfuncțional. Ba mai mult: tot mai mulți specialiști ajung la concluzia că asemenea probleme sunt astăzi mai răspândite ca niciodată, afectând milioane și milioane de oameni. Motivul pare să fie legat de stilul modern de viață, caracterizat de sedentarism, o alimentație nesănătoasă, alcătuită în proporții îngrijorătoare din mâncăruri procesate, dulciuri și fast food, care abundă în substanțe toxice, dar sunt deosebit de sărace în nutrienți, un stres crescut, un consum ridicat de medicamente și de alcool și, deloc în ultimul rând, o toxicitate a mediului care sporește în ritm galopant de la an la an. Unele voci vorbesc și de obsesia excesivă pentru igienă din zilele noastre, care ne determină de pildă să restrânge, drastic contactul copiilor noștri cu lucruri „murdare” precum țărâna, pietrele sau lemnul din parc, expunându-i în schimb la un șir nesfârșit de substanțe chimice precum dezinfectații, detergenții și degresanții.

Toți acești factori pot dăuna echilibrului florei intestinale, cu consecințe negative dovedite asupra sănătății organismului, afectându-ne de pildă modul în care asimilăm nutrienții, buna funcționare a sistemului imunitar, calitatea somnului, greutatea corporală și echilibrul hormonal. Însă efectele negative pe care le poate exercita stilul de viață asupra intestinului nu se limitează din păcate la microbiom. Ele se răsfrâng și asupra barierei delicate, cu o grosime de o singură celulă, ridicate de natură între flora intestinală și circuitul sanguin, pe care o slăbesc. Iar astfel devenim vulnerabili în fața unor bacterii, particule nedigerate și a unor toxine periculoase, care ne pot provoca inflamații sistemice și ne pot afecta întregul organism.

 

Și microplasticul a devenit o problemă pentru sănătatea intestinului

O problemă despre care se vorbește deocamdată mai puțin, cel puțin în România, dar care se agravează pe zi ce trece, este cea a microplasticului, care poate contribui și el din plin la distrugerea barierei de protecție a peretelui intestinal. Din cauza structurii lor de suprafață, microparticulele de polistiren pot străpunge bariera intestinală, ceea ce poate conduce la reacții inflamatorii grave, ce pot culmina inclusiv cu dezvoltarea unui cancer la nivelul tractului gastrointestinal. Veștile sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât microparticulele din plastic se găsesc pretutindeni în jur. Potrivit Sciencealert.com, cu toții am ajuns să le mâncăm, să le bem și să le inhalăm în mod regulat, o persoană ingerând actualmente în medie cam 74.000 de microparticule de plastic în fiecare an. De fapt, această problemă a devenit atât de răspândită, încât oamenilor de știință le e tot mai greu să descopere vreun grup neafectat de această plagă modernă și de care să se slujească pentru a putea efectua comparații utile cu restul populației. Pentru a putea totuși înțelege mai bine în ce fel ne afectează microplasticul intestinul, o echipă de cercetători de la Tufts University School of Engineering a făcut o serie de experimente folosindu-se de organoizi, versiuni milimetrice ale organelor umane, care se fabrică în laborator prin intermediul culturilor celulare. Folosind organoizi intestinali umani, realizați cu ajutorul celulelor stem, cercetătorii au încercat să afle ce daune pot provoca microplasticele (care au o dimensiune comparabilă cu cea a polenului) și nanoplasticele (cu o dimensiune similară cu cea a virusurilor) într-un intestin uman real. Experimentele au relevat între altele că diferite tipuri de celule absorb particule de diferite mărimi. În cazul concentraților mari de microplastic, peretele intestinal riscă să sufere leziuni, iar sistemul imunitar este suprasolicitat și poate elibera o cantitate exagerată de citokine. Acestea sunt proteine care fac parte dintr-un răspuns imunitar normal, dar care pot juca un rol și în apariția unor afecțiuni precum bolile inflamatorii intestinale (BII), atunci când ceva le perturbă echilibrul natural.   

Deși microplasticele au devenit practic imposibil de eliminat din viața noastră, fiind omniprezente, putem totuși să le reducem impactul, încercând de pildă pe cât posibil să evităm alimentele și băuturile care au stat în ambalaje de plastic. Pe de altă parte, abundența microplasticelor ne-ar putea motiva să fim cu atât mai atenți la sănătatea intestinului nostru. Gestionând cât mai bine aspectele pe care le putem controla, precum alimentația sănătoasă și evitarea medicamentelor și a stresului.

 

Poate dura ani ca bariera de protecție a intestinului să fie slăbită

Majoritatea oamenilor nu sunt conștienți că trăiesc probabil într-o casă considerabil mai mică decât suprafața mucoasei lor intestinale, care ajunge la câteva sute bune de metri pătrați. Pe această vastă suprafață se găsește un strat foarte subțire de celule, care acoperă peretele intestinal și ajută pe de-o parte la absorția nutrienților, iar pe de alta la protejarea organismului împotriva substanțelor dăunătoare, acționând ca o barieră, astfel încât agenții patogeni sau toxinele să nu poată pătrunde în sânge. În intestinul subțire, care este principalul loc unde sunt absorbiți nutrienții, care sunt transferați în circuitul sanguin și purtați apoi în acele părți ale organismului unde este nevoie de ei, această barieră protectoare nu este însă impermeabilă. Ea seamănă mai degrabă cu o sită, care le permite doar anumitor particule să pătrundă în circulația sanguină, blocând componentele indezirabile. Această „sită” se poate însă strica dacă stilul nostru de viață și regimul nostru alimentar sunt nesănătoase, dacă suntem stresați, sedentari, ne confruntăm cu infecții, precum cele parazitare sau micotice, nu dormim suficient ori consumăm multe medicamente, precum antiinflamatoarele nesteroidiene și corticosteroizii. Iar atunci riscăm ca, mai devreme sau mai târziu, să ne pomenim că suferim de sindromul de intestin permeabil - sau „Leaky Gut”, cum i se mai spune în engleză. Este adevărat că procesul nu decurge peste noapte, ci poate dura cu anii, sau chiar cu zecile de ani. Însă dacă nu luăm măsuri, consecințele pot fi dintre cele mai neplăcute.

 

Un război nevăzut, care ne poate afecta întreg organismul

Atunci când ne alegem cu o permeabilitate intestinală crescută, bariera care ne protejează organismul se deteriorează, de-a lungul ei apărând unele găuri microscopice, prin care pot pătrunde în sistemul circulator sau limfatic nu doar nutrienții, ci și proteinele incomplet digerate, bacteriile (inclusiv cele „bune”) sau fragmente de bacterii din flora bacteriană, eventualele organisme infecțioase sau unele substanțe toxice. Iar apoi se declanșează un război în toată legea. Pentru că toate aceste componente  sunt întâmpinate de așa-numitele enterocite, santinele ale barierei intestinale, care sunt mereu gata să apere vitejește organismul de eventualele atacuri. Chiar și în situația în care acestea vin din partea unor bacterii care sunt bune pentru intestin, dar care nu au ce căuta în afara acestuia. Așadar, de îndată ce patogenii își fac apariția, aceste celule imune îi recunosc drept invadatori și se pregătesc de contraatac. Cu cât sunt mai numeroși invadatorii, cu atât este mai înverșunată reacția celulelor imune. Pentru a le face față patogenilor, ele pot de pildă recruta în această „armată” a lor și mai multe celule imune din țesutul limfoid asociat intestinului. În funcție de gravitatea situației, la acest răspuns poate ajunge să contribuie masiv și ficatul. Însă reacția sistemului imunitar, care se străduiește din răsputeri să producă anticorpi, poate ajunge în final să afecteze organismul ca întreg, ducând sistemul imunitar la suprasolicitare. În acest caz, el poate elibera o cantitate exagerată de citokine, ceea ce riscă să ducă la inflamație și la apariția sau agravarea bolilor cronice. Inflamația poate afecta sistemul cardiovascular și diferite organe, între care se pot număra inclusiv creierul, ficatul și sistemul cardiovascular. Și iată cum poate fi generat un veritabil efect de domino.

 

Chiar și alergiile, migrenele sau diabetul pot fi cauzate de sindromul de intestin permeabil

Pacienții afectați de sindromul de intestin permeabil nu sunt desigur conștienți de războiul tăcut care se poartă în interiorul lor. În schimb, ei ajung treptat să simtă pe pielea lor unele dintre teribilele sale efecte. În unele cazuri, la propriu, pe seama acestui sindrom fiind puse de specialiști inclusiv unele afecțiuni cutanate, precum neurodermatita. A cărei incidență a crescut, întâmplător sau nu, de cinci ori în ultimele cinci decenii. Un alt efect poate fi declanșarea unei boli inflamatorii intestinale precum sindromul Crohn, care poate afecta orice parte a tractului gastrointestinal, de la gură până la anus, și care se poate manifesta prin dureri abdominale, diaree (care poate să conțină și sânge dacă inflamația este una severă), febră și pierdere în greutate. Însă boala Crohn - a cărei incidență este și ea din ce în ce mai mare în ultimii ani, mai cu seamă în țările occidentale - poate provoca și alte simptome, poate surprinzătoare pentru nespecialiști, între care se numără iritații ale pielii, artrita, inflamarea ochilor, anemia și oboseala. Este de-a dreptul șocant când ne gândim că ne putem confrunta cu astfel de probleme pur și simplu pentru că nu am vegheat suficient la sănătatea noastră intestinală. Însă lucrurile nu se opresc din păcate aici. Unii specialiști pun pe seama sindromului intestinului permeabil și nenumărate alte probleme, precum malabsorbția nutrienților esențiali, balonarea, depresia, confuzia, scăderea puterii de concentrare, obezitatea, irascibilitatea, fibromialgia, sindromul premenstrual, anxietatea și chiar și apariția alergiilor, migrenelor, rinitei, dermatitei, intoleranțelor alimentare ori a astmului. Interesant e de asemenea că, după cum au constatat oamenii de știință în ultimii ani, permeabilitatea intestinală crescută este o trăsătură constantă și timpurie în cazul mai multor boli autoimune, precum diabetul zaharat de tip 1, tiroidita Hashimoto, psoriazisul, lupusul și artrita reumatoidă, care fac și ele ravagii în zilele noastre. Așadar, deși nu avem încă dovezi certe că intestinul permeabil conduce la aceste boli ori dacă nu cumva este invers, cercetările sugerează în orice caz că între acestea există o strânsă legătură.

 

Vindecarea nu este dificilă, dar trebuie să fim consecvenți

Deși studiile privind modularea permeabilității intestinului sunt încă la început, subiectul stârnește tot mai mult interes în rândul specialiștilor, deoarece progresele înregistrate în acest domeniu de cercetare s-ar putea dovedi utile atât în prevenirea, cât și în terapia unui mare număr de boli cronice. În ceea ce ne privește, în calitate de potențiali pacienți, primul pas pe care-l avem de făcut în cazul în care bănuim că am putea suferi de „Leaky Gut” este să ne măsurăm permeabilitatea intestinală. Putem face acest lucru apelând de pildă la testul lactuloză - manitol. Acesta constă în consumarea pe stomacul gol a unui amestec lactuloză și manitol, dizolvat în apă. După câteva ore este măsurată concentrația acestor substanțe în urină iar medicii pot apoi trage concluziile de rigoare. Printre celelalte metode se numără așa-numitul test Lipopolizaharidă, testarea zonulinei din sânge sau testarea IgA secretor (din scaun).

Dacă ne-am lămurit că avem într-adevăr o problemă, medicul nostru ne va îndruma cu privire la ce avem de făcut în continuare. În principiu, protocolul terapeutic al sindromului intestinului permeabil poate cuprinde inclusiv renunțarea la administrarea unor medicamente precum antibioticele, antiinflamatoarele sintetice și antiacidele, eliminarea eventualelor infecții intestinale microbiene, fungice și parazitare, detoxifierea, care poate viza chiar și unele metale grele, substituția de enzime pancreatice și acizi biliari și refacerea mucoasei intestinale prin aport de nutrienți trofici specifici. Pacienților li se poate recomanda de exemplu administrarea de zinc sau seleniu, de vitamina A, E și C, ori de acid gamma-linolenic GLA, L-glutamină, Quercetina ori de N-acetyl-D-glucosamine.

O cheie de boltă a vindecării ține însă de alimentație. Specialiștii recomandă de pildă în asemenea cazuri eliminarea alimentelor procesate și pline de toxine, dar și a celor alergenice, între care se numără glutenul, alunele, lactatele pasteurizate, ouăle, crustaceele, zahărul, alcoolul și cofeina. Medicii ne îndeamnă în schimb să apelăm la acele alimente despre care se știe că joacă un rol de vindecare și protecție a sistemului digestiv. Între acestea se numără în special cele bogate în probiotice (fermenți și bacterii vii benefice pentru flora intestinală) și în prebiotice (carbohidrați care ajută la hrănirea bacteriilor benefice deja aflate în intestin). În prima categorie intră de pildă murăturile și unele produse lactate nepasteurizate precum, iaurtul, chefirul și laptele bătut, iar în cea de-a doua, leguminoasele, precum fasolea, unele cereale, precum ovăzul și secara și unele fructe și legume, precum bananele și fructele de pădure, usturoiul, ceapa și rădăcinoasele. Pentru ca aportul de probiotice și prebiote să fie suficient de mare, pacienții pot apela și la unele suplimente alimentare care le conțin.

Importante pentru procesul de vindecare sunt de asemenea odihna suficientă și reducerea stresului. De ajutor este de asemenea să facem zilnic mișcare.

Trebuie însă menționat că, indiferent cât am fi de cuminți și de conștiincioși în a urma recomandările medicului curant, vindecarea nu se poate produce peste noapte, ci în luni sau chiar ani, în funcție de particularitățile fiecărui caz. În plus, deși după ce permeabilitatea intestinală a fost normalizată, putem reintroduce treptat anumite alimente restricționate anterior, precum glutenul, e indicat să continuăm să ducem un stil de viață cât mai sănătos, inclusiv din punct de vedere alimentar, pentru a evita astfel să ne întoarcem pe nepusă masă de unde am plecat.