Seleniul și rolul său în organismul uman

Când ne plângem că ne cade părul, prietenii încep pe dată să ne asalteze cu recomandarea de a recurge la suplimente alimentare cu seleniu. Puțini știu însă că acest micronutrient ne influențează doar indirect podoaba capilară. El acționează, în schimb, într-un mod profund și deosebit de complex, la nivelul întregului organism. Fiind așadar vital pentru starea noastră generală de sănătate.

Lipsa seleniului se poate dovedi o bombă cu ceas pentru corpul uman

Seleniul se numără printre așa-numitele oligoelemente, o clasă de nutrienți care este formată din elemente minerale pure, necesare vieții, dar care trebuie administrate numai în cantități foarte mici. Excesul unor oligoelemente poate fi toxic și riscă să cauzeze tulburări la nivelul funcțiilor celulare, metabolice sau hormonale în care sunt implicate. Însă lipsa oligoelementelor esențiale, între care se numără și seleniul, este la fel de periculoasă, putând avea tot felul de consecințe nefaste asupra modului în care ne funcționează organismul. Nefaste și probabil surprinzătoare pentru nespecialiști. De exemplu, în cazul unui deficit de seleniu, ne putem confrunta pe nepusă masă cu o senzație de oboseală sau chiar de sfârșeală. Reacția noastră firească în asemenea cazuri e să încercăm să dormim mai mult. Sau să luăm niște vitamine. Dar dacă motivul care stă la baza stării permanente de oboseală este de fapt carența de seleniu, e de la sine înțeles că aceste măsuri nu ne vor fi de mare folos. Cheia este așadar să încercăm să mergem la rădăcina problemei. Cât mai repede. Pentru că deficitul de seleniu poate provoca alte dezechilibre încă și mai grave, care să ne dea peste cap sănătatea. Printre cele mai frecvente manifestări ale deficitului de seleniu se numără de pildă afecțiunile sistemului cardiovascular. În cazuri severe, se poate declanșa boala Keshan, care se caracterizează prin cardiomiopatie ce conduce la cardiomegalie şi insuficienţă cardiacă congestivă și care poate să apară din păcate inclusiv la copii. Copiii și adolescenții cu carență gravă de seleniu pot dezvolta de asemenea boala Kashin-Beck, care afectează oasele și articulațiile. 

În condițiile în care țesutul tiroidian conține cea mai mare cantitate de seleniu dintre toate organele organismului uman, lipsa acestui oligoelement afectează într-o mare măsură și funcționarea glandei tiroide, putând împiedica eliberarea în parametri normali a hormonilor tiroidieni, care sunt esențiali pentru buna funcționare a metabolismului. Potrivit studiilor, nivelul scăzut de seleniu e asociat între altele cu un risc crescut de a ne confrunta cu boala Graves, o afecțiune autoimună, dezvoltată pe fondul producției masive de hormon tiroidian, sau cu tiroidita Hashimoto, o boala autoimună în care țesutul tiroidian este distrus treptat din cauza limfocitelor. Consecințele pot fi însă și de natură estetică. De exemplu, ne putem alege cu o gușă endemică. Sau cu un păr mai rar. Pentru că absența seleniului perturbă producția de hormon tiroidian, ceea ce poate afecta foliculii, astfel încât părul să ne cadă mai repede și să se regenereze mai greu.

Studiile par să indice că valorile prea mici ale seleniului în organism pot de asemenea favoriza apariția pancreatitei cronice sau a unor probleme hepatice. Printre manifestările deficienței de seleniu se mai pot număra

colesterolul crescut, infertilitatea, dereglările de creștere ale copiilor, scăderea imunității și, implicit, creșterea incidentei infecțiilor. Există studii care sugerează că deficitul de seleniu poate favoriza inclusiv apariția unor forme de cancer, precum cel la colon și la rect, la prostată, la vezica urinară, la esofag, la plămâni, la stomac și la piele.

Care sunt alimentele cele mai bogate în seleniu și de unde provin

La nivel mondial, carențele de seleniu sunt rare. Mai ales că doza zilnică recomandata pentru adulți este una infimă, de doar 55 micrograme pe zi. Iar acest necesar este, cel puțin teoretic, acoperit cu ușurință atunci când urmăm o dietă echilibrată. Printre alimentele vegetale bogate în seleniu se numără semințele de floarea soarelui și cele de chia, nucile, ciupercile, orezul, ovăzul și alte cereale integrale, iar printre cele de origine animală se remarcă ouăle, fructele de mare, tonul, somonul, heringul și sardinele, carnea de pui și de curcan ori ficatul de vită.

Se poate întâmpla însă ca, oricât de sănătos am mânca, aportul de seleniu să fie insuficient. De ce? Pentru că, dacă unele țări ale lumii, precum Japonia și Statele Unite, au parte de un sol agricol destul de bogat în seleniu, în alte zone ale lumii concentrația sa este mult prea mică. Un exemplu clasic în acest este cel al Chinei, care are mai multe regiuni în care solul este deosebit de sărăcăcios în seleniu. Atât de sărăcăcios, încât una dintre provinciile din nord-estul acestei țări asiatice a dat chiar și numele bolii Keshan, asociată carenței de seleniu și care este considerată o afecțiune endemică în zona respectivă.

Printre țările cu un sol destul de sărac în seleniu se numără și România

Conținutul de seleniu din terenurile agricole este relativ scăzut și în Europa. Iar cercetările efectuate de Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie în solurile din Dobrogea și Bărăgan, unde există vaste culturi agricole, indică faptul că nici solul din România nu o duce prea bine din punctul de vedere al conținutului de seleniu. Și, după cum a explicat regretatul profesor Radu Lăcătușu de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului, într-un interviu acordat în urmă cu mai mulți ani, deficitul de seleniu din sol determină deficitul microelementului pe întregul său circuit biologic în plantă și animal. Specialistul a mai precizat că, în România, vectorul principal transmițător al carenței de seleniu îl reprezintă grâul, care e cultivat pe o mare suprafață a țării și care constituie un aliment esențial pentru o mare parte a populației. Însă nici alte cereale, legume sau plante furajere produse la noi nu sunt prea bogate în seleniu. Dat fiind că animalele crescute la noi se hrănesc la rândul lor cu asemenea produse autohtone, specialiștii au constatat și în cazul unora dintre ele un deficit de seleniu. Ținând seama de toate aceste aspecte, e ușor de înțeles de ce se poate întâmpla să ne confruntăm cu un deficit de seleniu, chiar dacă mâncăm multe alimente care conțin teoretic din belșug acest oligoelement esențial.

Când e bine să apelăm la suplimente și ce se întâmplă dacă exagerăm

Pentru a fi siguri cum stăm cu seleniul, mai ales dacă observăm diferite simptome care par să sugereze că ne confruntăm cu un deficit, e indicat să ne facem analizele și să ne consultăm cu un medic, care să ne îndrume mai departe. Iar dacă se dovedește că, într-adevăr, suferim de o carență, specialistul ne poate recomanda un supliment alimentar care să ne rezolve problema și să ne explice când și cum trebuie el administrat. Atenție însă: doza maximă recomandată este de 400 de micrograme pe zi. Așa că, dacă luați un supliment cu seleniu, aveți grijă ca nu cumva și alte dintre suplimentele alimentare pe care le folosiți să conțină acest micronutrient. Pentru că nici cu excesul de seleniu nu e de glumit. El poate provoca simptome precum insuficiența hepatică, apariția cariilor dentare, dureri și crampe musculare ori tulburări ale sistemului nervos. Intoxicația cronică cu seleniu, numită selenoză, poate fi dibuită și cu ajutorul unor semne cât se poate de vizibile, întrucât poate avea drept consecințe unghiile casante, dermatita sau căderea părului. Un alt indiciu poate fi, la propriu, mirosit: este vorba despre halenă, asemănată în astfel de cazuri cu mirosul pe care-l capătă gura noastră după ce mâncăm usturoi.

Administrat corect, seleniul se poate dovedi un adevărat panaceu

Pe cât de periculoase se pot dovedi excesul de seleniu sau carența acestui oligoelement esențial, pe atât de benefic poate fi seleniul pentru organismul nostru atunci când îl administrăm în dozele recomandate de medici. Uneori, aceștia ne pot sfătui să luăm chiar și cantități care să depășească doza obișnuită, de 55 micrograme pe zi. Și asta pentru că, în unele cazuri specifice, dozele mai mari de seleniu ne pot ajuta să scăpăm de anumite probleme de sănătate. Un studiu din 2011, efectuat de cercetătorii din Marea Britanie, a arătat de pildă că pacienților vârstnici, cărora li se administrează între 100 și 200 de micrograme pe zi, le poate scădea, în medie, colesterolul total chiar și cu peste 9 mg/dL.

Dar de ce este seleniul atât de util în tratarea unui număr atât de mare de afecțiuni? Multe dintre beneficiile sale decurg din faptul că el este un mineral esențial în producerea unor enzime antioxidante numite selenoproteine, care reglează inflamația din corp și imunitatea și protejează împotriva mutațiilor și deteriorărilor ADN-ului. Studiile au relevat de asemenea că seleniul poate determina creșterea nivelului colesterolului HDL, numit popular colesterol „bun”.

Mulțumită tuturor acestor proprietăți, seleniul poate fi de pildă folosit pentru îmbunătățirea imunității sau pentru încetinirea procesului de îmbătrânire și prevenirea bolilor asociate vârstei a treia, între care se numără inclusiv unele afecțiuni degenerative, precum Alzheimer, Parkinson sau scleroza multiplă. Oligoelementul și-a câștigat totodată renumele de a reduce riscul unor afecțiuni cardiovasculare. Potrivit unei analize de anvergură, publicate în 2006 pe baza a numai puțin de 25 de studii observaționale, o creștere cu 50% a nivelului de seleniu din sânge a fost asociată cu o reducere cu 24% a riscului de boli de inimă.

Datorită proprietăților sale antiinflamatoare și antioxidante, dar și pentru că menține elasticitatea țesuturilor, seleniul este bun și pentru sănătatea ficatului și a altor organe, precum pancreasul și tiroida. Seleniul reglează de pildă producția oxigenului reactiv din interiorul glandei tiroide, o protejează de anticorpii care pot da naștere unor boli și acționează ca un catalizator pentru producția unor hormoni tiroidieni activi, care sunt responsabili de reglarea metabolismului, precum și de procesele de creștere și dezvoltare.

Încă și mai spectaculos este însă faptul că, mai ales în combinație cu alți antioxidanți, precum vitamina E, seleniul ne poate ajuta la prevenirea și combaterea anumitor forme de cancer. Tot în combinație cu vitamina E, acest mineral contracarează toxicitatea cauzată de unele substanțe chimice cancerigene și de metale grele, precum mercurul, taliul și cadmiul.

Studiile au mai arătat că suplimentele cu seleniu pot contribui la încetinirea evoluției infecției cu HIV și ajuta la scăderea ratei de spitalizare a pacienților.

Întrucât seleniul crește fluxul sangvin și este necesar pentru buna motilitate a spermatozoizilor, specialiștii consideră că el are un efect favorabil și asupra fertilității bărbaților.

Însă grație protecției pe care o asigură membranelor celulare și subcelulare și a capacității sale de a reduce stresul oxidativ și inflamațiile, seleniul este folosit cu succes și ca adjuvant în tratarea multor altor afecțiuni, dintre cele mai diverse, între care amintim gripa, oboseala cronică, degenerescența maculară și osteoartrita.